OPERA DE ARTĂ ÎNTRE NEGAŢIE ŞI AFIRMAŢIE

Abstract

Filmele din anii 60 ale lui Siegfrid Kracauer foloseau imaginile străzii newyorkeze sufocate de grămezile de gunoi ca pe un decor capabil să evoce dimensiunile dramei moderne, ale depersonalizării produse de marele oraş.1Pictura noului val de artisti contemporani tratează subiectul pictural astfel încât să poată sugera imediatul şi tranzitoriul; deplasarea centrului compoziţional, perspective active, decupaje neaşteptate, care deşi au fost folosite de impresionişti, şi întrupează ideea permanenţelor materiale, sunt pentru ei singurele permanenţe care rămân într-o lume unde schimbările necontenite ale luminii imprimă senzaţia de efemer.