MEDIUL MODAL ÎN VIZIUNEA LUI ANATOL VIERU. UNELE PRECIZĂRI PE MARGINEA CĂRŢII MODURILOR

Abstract

Schiţarea unui plan care să compare îndeaproape argumentul modal al compozitorului Anatol Vieru cu cercetări mai vechi ori recente efectuate în sfera teoriei limbajului muzical poate să edifice un nou câmp de analiză în abordarea structurală a mediului sonor. Trecând stăruitor prin capitolele Cărţii Modurilor aflăm perspectivele pe care teoria le trasează prin inaugurarea unor coerenţe nefamiliare muzicienilor, realizăm forţa ei masivă de modelare. Teoria lui Vieru este asemenea unei mașini de navigaţie „care e mai mare privită din interior decât din exterior”. Studiul de deschidere a Cărţii Modurilor: Modal, tonal, serial și iar modal cuprinde obiectivul teoriei. Aruncând netedul elementarului el transmite un sistem de gândire complet, absorbind atât trecutul cât și prezentul conceptualizărilor muzicologice. Planul expunerii mele pornește cu precizarea unor elemente care intercorelează nucleele teoriei, ajungând – în cele din urmă – și la textura ultimă, la miezul ei.