STRUCTURI MODALE ÎN CÂNTAREA BIZANTINĂ BĂNĂŢEANĂ (I)

Abstract

Muzica practicată în Biserica Răsăritului Ortodox este cunoscută sub denumirea de muzică bizantină, denumirea fiindu-i atribuită de muzicologii şi istoricii epocii moderne, de cei care şi-au îndreptat atenţia către investigarea artelor medievale. În primele veacuri ale creştinismului, cântarea religioasă avea ca model cântarea sinagogală, căreia i s-au alăturat, de-a lungul veacurilor, influenţele muzicii unor popoare din Asia Mică, Siria, Antiohia, Armenia şi ale vechii muzici greceşti. O dată cu apariţia şi dezvoltarea imnografiei creştine şi cu trecerea veacurilor, în cadrul cântării religioase s-a produs o anumită sinteză, o direcţionare din ce în ce mai clară, mai stabilă, muzica religioasă începând să capete personalitate, un specific determinant, centrul de creaţie şi evoluţie fiind Bizanţul, capitala Imperiului de Răsărit, de aici s-a răspândit către alte mari centre mănăstireşti din Grecia, Muntele Athos, Palestina, Alexandria şi Ţările Române.